Amintiri dragi

Când eram copil de-o șchioapă,

Mă lua Tata de mână,

Îi plăcea să îmi vorbească,

De toate să-mi povestească.

Mă lua de subsuoară

Și cu drag mă ridica,

Spunându-mi ca să cresc mare

Și deștept de s-ar putea.

Mă-nvăța să fiu cuminte

Și să fiu politicos,

Să respect ce mă-nconjoară,

Să îmi fac viața ușoară.

"Nu te-ntinde, că te rupi,

Doar atât, cât plapuma.

De-ți ies picioarele-afară,

Sigur îți vor îngheța.

Cu cei răi să nu te iei

Că ajungi la fel ca ei.

Chiar dac-or râde de tine,

Să te faci că nu îi vezi."

Mama ne privea din tindă,

Admirându-ne cu drag,

În timp ce cocea plăcinte,

Poale-n brâu, presărate cu zahar.

Amintiri dragi mă inundă

Cu părinții mei iubiți,

Sărut'mâna, Mamă, Tată,

În înaltul cerului

Să fiți veșnic fericiți.

21.05.2023

© Marian Năstase