I
Spune, Doamne, spune, spune
Ce au fraţii mei cu mine,
Multă lume mă iubeşte,
Frate, soră, mă urăşte.
Dă-le, Doamne, bunătate,
Dă-le avere într-o noapte
Şi mai dă-le sănătate
Că-i mai bună decât toate.
II
Vor pământ şi vor avere
Dă-le, Doamne, cât or cere,
Eu le-am dat şi partea mea
Nu le-a ajuns, degeaba.
Ce să fac, cum să-i împac,
Să-nţeleagă că-i păcat
Să-şi urască fratele,
Eu le vreau doar binele.
III
Când a murit tatăl meu
Eram în lume flăcău
Şi-am primit într-o zi veste
"Vino, tata nu mai este".
Am luat trenul şi-am plecat,
Am venit acasă-n sat,
N-am venit după avere,
Tata-i mort, n-am cui o cere.
IV
M-am dus la fraţii din sat
Să văd tata ce-a lăsat,
"Nouă ne-a lăsat pământul,
Ţie cartea şi cu drumul."
Am luat trenul şi-am plecat,
Dumnezeu m-a ajutat
Să găsesc drumul cel bun
Şi sunt fericit acum.
La frați cu drag mă gândesc
Şi mereu am să-i iubesc,
Poate va veni o zi
Când şi ei mă vor iubi.
Înțelegerea-i mai bună,
Chiar de nu suntem de-o Mumă,
Să-ncăpem toți la o masă,
Atunci bucuria este-n casă.
Fratilor, nu mai fiți răi,
Nu luați nimic cu voi,
Patru scânduri și-un costum,
Faptele, în schimb, rămân.
© Marin Nastase
Toate drepturile aparțin autorului Marin Nastase. Utilizarea neautorizată a acestei înregistrări video, precum și a coloanei sale audio sau a versurilor, este strict interzisă și se pedepsește conform legii, indiferent daca este vorba de copiere, împrumut, prezentare publică, trasmitere radio, TV, internet, podcast sau alte metode de difuzare. Pentru autorizare și licențe temporare non-exclusive: marian@nastase.tv