I.
Muncește omul, muncește,
Toată viața el trudește,
Măi lume, măi lume, dragă,
Dar când mai îmbătrânește
Lui nimic nu-i trebuiește,
Măi lume, măi lume, dragă,
Că așa am mai muncit și eu, măi,
Și astăzi tare mă mai simt rău, măi,
Urcam dealul chiuind pe drum, măi,
Astăzi cu greu de toiag mă țin, măi.
II.
De-aș putea să dau viața-napoi
Nu mi-aș face griji și nici nevoi,
Măi lume, măi lume, dragă.
Mult mi-aș prețui tinerețea,
N-aș mai trece iar pe lângă ea,
Măi lume, măi lume, dragă.
Tinerețea-i floarea omului, măi,
De-a trecut, trecută-i viața lui, măi,
Nu-i avere-n lume valoroasă
Precum o viață frumoasă.
III.
Ascultă Omule la ce-ți spun,
De la viață tu să iei ce-i bun,
Măi lume, măi lume, dragă.
Să nu-ți faci averi și nici palate,
Vine-o zi când pleci și rămân toate,
Măi lume, măi lume, dragă.
Viața, Omule, ți-e trecătoare,
Prețuiește-o cât trăiești sub soare,
În codru de mergi ai sa-nțelegi
Peste câte lucruri dragi tu treci.
De-ai plecat, ești dus pe vecie
Și praf se-alege de avuție,
Deci stai și fă ce-ți place, Omule, doar ție.
Copii ai sau n-ai da-s duși prin lume,
Of, și averea ta cui rămâne?
Deci stai și ascultă, că te învăț de bine.
© Marin Nastase
Toate drepturile aparțin autorului Marin Nastase. Utilizarea neautorizată a acestei înregistrări video, precum și a coloanei sale audio sau a versurilor, este strict interzisă și se pedepsește conform legii, indiferent daca este vorba de copiere, împrumut, prezentare publică, trasmitere radio, TV, internet, podcast sau alte metode de difuzare. Pentru autorizare și licențe temporare non-exclusive: marian@nastase.tv