Românul n-a dormit nicicând

De-aș avea anii tinereții

Și mintea ce o am acum,

I-aș râde vieții ca nebunul!

Nimic nu m-ar opri din drum.

Eu n-aș umbla pribeag prin lume

Și nici la porți împărătești n-aș bate!

Am propriul meu palat aici. În țara mea.

Doar pentru ea inima-mi bate.

Ca țara mea, nu-i alta-n lume!

De toate eu găsesc aici.

Chiar dacă ne-au furat străinii

Pământul țării îi tot aici.

Aici mi-s rudele, tot neamul!

Aici bunici și străbunici,

Aici sunt cei căzuți în lupte!

Da. Știu, străine. Știu ce zici!

Acum te știu, și te cunosc,

Învăț din mers și te citesc,

Nu, nu mai sunt ce-am fost odată

Și sigur n-am să mai robesc.

Azi râd cu tine, bem și-o bere!

Nu va mai trece multă vreme,

Când roata se va învârti,

Tu slugă îmi vei deveni.

Cu dragoste de neam și țară, de pe valea Tutovei

© Marian Năstase

2020