În liniȘtea nopȚii

E August, douăzeci și trei,

E cald, deși e trei din noapte.

E secetă,

E lumea tristă,

Mi-am luat șezlongul și am ieșit pe prispă.

În sat, e liniște.

Ici, colo, se aude câte un lătrat de câine,

În rest, cântat de greieri.

Privesc ceru-nstelat,

Constat că tare e frumos, acolo, 

În înaltul cerului.

Cu gândul și cu ochii minții

Mă urc instant spre stele,

Privesc în jur, e totul mi-nu-nat.

Apoi, către pământ privirea mi-o îndrept

Și văd atâta întristare

În lumea ce-o cunosc.

În minte îmi încolțește o ideie.

Nu tot ce este rău, ce vine peste lume,

'I cu scopul să dărâme!

Dimpotrivă, mai repede-i dojană.

Spre corectare "Cel Rău",

Aș zice că ne-ndeamnă.

© Marian Năstase

23.08.2020