Se stinge satul

Se stinge satul câte-un pic,

De ieri a mai rămas o casă goală,

Și cimitirul s-a mărit,

În timp record și-n mare grabă.

Ce se întâmplă nu-nțeleg.

Sau, poate că-nțeleg prea bine,

Tăcută lumea a devenit,

Nu mai glumește nime'.

Nici preotul din sat!

Nu mai e cum era odată.

Era mai vesel! 

Mai cu chef!

Botezuri multe el avea,

Azi, doar conduce-un mort la groapă,

Ca slujitor al Domnului,

El tot se-nchină și se roagă

Doamne iartă! 

Doamne iartă!

© Marian Năstase

2019